Inca o alta rezolutie care cere o incetare imediata a focului in Gaza a fost respinsa de Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite. De data aceasta, insa, ceea ce s-a intamplat a fost oarecum unic. A fost randul Statelor Unite sa fie refuzat sa adopte unul – pe care l-au intocmit si depus – care pretinde ca abordeaza o incetare a invaziei israeliene in Gaza.
Criticile au venit devreme, chiar inainte ca proiectul sa fie adus la masa ONU, ca aceasta incercare va esua si din cauza modului in care SUA si-au articulat propunerea – folosind un jargon derutant si eludand un apel clar pentru o „incetare imediata a focului” in limbajul sau.
Rusia si China au pus veto, la fel ca si Algeria. Guyana s-a abtinut de la vot.
S-ar putea sa se intrebe daca exista mai multe in acest sens – de exemplu, daca relatia acru dintre Rusia si SUA a determinat-o pe prima sa opreasca incercarea.
Pregatirea rezolutiei SUA privind „incetarea focului”.
Inainte de cea mai recenta versiune esuata, SUA, principalul aliat politic si militar al Israelului, au respins proiectul din 20 februarie 2024 al Algeriei. (Daca cineva tine socoteala, acesta a fost al treilea veto al SUA).
Cel mai recent drept de veto al SUA a fost pentru ca rezolutia a cerut o incetare imediata a focului, fara ambiguitati. In aceeasi zi, ei au contestat cu versiunea lor care ar cauta o „incetare temporara a focului”.
La 5 martie, presedintele american Joe Biden a jurat pentru o incetare a focului, dar a sugerat ca termenii sunt „in mainile Hamas”. Desi Biden a fost mai critic ca niciodata fata de prim-ministrul de extrema-dreapta al Israelului, Benjamin Netanyahu, in special cu privire la evacuarea ilegala a lui Rafah, el nu s-a dat inapoi de la a sustine ca israelienii „coopereaza” la trimiterea ajutoarelor.
La 18 martie, consilierul american pentru securitate nationala, Jake Sullivan, a facut aluzie la o incetare temporara a focului de sase saptamani, cu conditia ca Hamas „sa predea batranii, femeile si ranitii”.
La 21 martie, SUA si-au prezentat oficial proiectul, care „determina imperativul unei incetari a focului imediate si sustinute pentru a proteja civilii din toate partile”.
De asemenea, „sprijina fara echivoc eforturile diplomatice internationale in curs de a asigura o astfel de incetare a focului in legatura cu eliberarea tuturor ostaticilor ramasi”.
Ideea de remarcat a fost ca SUA considera ca o incetare a focului imediata „si sustinuta” este „imperativa”, ceea ce inseamna ca ar fi foarte recomandat, dar nu este „o obligatie” – creand o lacuna.
Rezolutia a sunat tipic atunci cand a respins „orice stramutare fortata a civililor in Gaza” si a condamnat „toate actele de terorism” care includ atacurile Hamas din 7 octombrie, precum si „ministrii israelieni pentru relocarea Gaza sau schimbarile demografice”.
De la meditatia israeliana asupra Palestinei dupa 7 octombrie, astfel de condamnari au fost frecvente din partea SUA, dar nu au adaugat nimic nou si nici nu au impiedicat guvernul israelian sa desfasoare operatiuni catastrofale in Gaza, care, au remarcat multi, sunt de natura genocida si apartheid.
De ce nu a mers?
Editorul diplomatic al Al Jazeera, James Byes, dupa ce a primit o copie a rezolutiei inainte ca votul sa aiba loc la UNSC, s-a indoit ca va trece. El a sugerat ca, desi a fost „cu siguranta cea mai puternica limba de pana acum” din partea SUA, inca ii lipseste „cererea” de incetare a focului, ci mai degraba a subliniat „importanta” unei incetari a focului.
O astfel de ambiguitate a limbii pune cu siguranta la indoiala intentia SUA – daca isi doreste de fapt o incetare a focului sau ii permite Israelului sa-si faca treaba, asigurandu-se in acelasi timp ca ajutoarele ajung la gazazi.
Acesta este exact ceea ce au vizat Rusia, China si Algeria.
Ambasadorul Rusiei Vassily Nebenzia, la ONU, a folosit cuvinte foarte puternice cand a criticat ca SUA ar trebui sa „ vanda un produs” prin acest proiect folosind cuvinte precum „imperativ” in el.
Mentionand ca nu exista claritate in text cu privire la incetarea imediata a focului, el a acuzat SUA ca „inseleaza in mod deliberat comunitatea internationala”.
Nebenzia a sustinut apoi ca aceasta rezolutie a fost mai degraba o aruncare un os pentru alegatorii americani pe fondul viitoarelor alegeri din SUA, iar adoptarea acesteia ar fi o „rusine”.
China a fost la fel de critica prin faptul ca „Consiliul si-a „tarat picioarele” pentru o incetare a focului clara si imediata”. Ambasadorul Chinei Zhang Jun a cerut o incetare a focului „imediata si neconditionata” si a spus ca criticile SUA si Marea Britanie fata de vetoul Chinei sunt „ipocrite”.
Purtatorul de cuvant al Algerian Amar Bendjama a spus ca aceasta rezolutie ar fi „semnalizat verde” „varsarea de sange continua”. Reprezentanta Guyanei Carolyn Rodrigues-Birkett, dupa cum a raportat The Guardian, a extins spunand ca incetarea focului nu ar trebui sa fie legata de eliberarea ostaticilor, pentru ca „doua greseli nu pot indrepta”.
Ambiguitatea din propunere era atat de palpabila incat, dupa cum a explicat ea, puterea ocupanta a fost mentionata o singura data in penultimul paragraf al unui document care cuprinde peste 41 de paragrafe.
Limba, sau exista mai multe?
Rusia este cunoscuta ca un sustinator vocal al unei solutii cu doua state si a mentinut legaturi bune cu ambele parti. Este important de mentionat ca, spre deosebire de SUA, Rusia nu a etichetat niciodata Hamas drept organizatie terorista – in ciuda faptului ca si-a condamnat actiunile.
Pe de alta parte, legatura Rusiei cu Israelul dateaza de cateva decenii. Inainte de 7 octombrie, Netanyahu si-a prezentat relatia pe panouri publicitare cu imagini cu el si presedintele rus Vladimir Putin dand mana.
Recent, insa, cravata s-ar fi putut slabi oarecum. La 10 decembrie anul trecut, cei doi au avut conversatii telefonice in care nu numai ca nu au fost de acord cu privire la atacurile din Gaza, ci si-au exprimat ferm opiniile unul altuia.
Trebuie remarcat faptul ca, pe fondul conflictului ruso-ucrainean in curs, relatiile dintre SUA [si aliatii SUA] si Rusia au fost probabil la cel mai scazut punct din 2022. Sanctiunile si interdictiile au fortat Rusia sa caute parteneriate cu China si tarile din Orientul Mijlociu, Iranul in special.
In timp ce acest lucru ar fi putut sau nu sa fi incitat Rusia la veto, este important sa intelegem contextul.
China, intre timp, a mentinut relatii de afaceri stranse cu Israelul – in ciuda faptului ca a fost perceputa ca o forta „pro-Palestina” inca din epoca lui Mao Zedong. Si ea a fost vocala in implementarea solutiei celor doua state.
Dupa 7 octombrie, in timp ce China a condamnat toate formele de atrocitati, ea a chemat si aliatii occidentali pentru ca au aprins o flacara deja arzatoare in Gaza si a opinat ferm pentru o incetare a focului neconditionata, imediata.
Dar, asa cum a sugerat Rorry Daniels, directorul general al Asia Society Policy Institute, in timpul interviului The Guardian – in timp ce sprijinul verbal nu costa niciun cost, scopul Chinei ar fi fost sa pastreze distanta fata de orice conflict care s-ar putea raspandi pe teritoriul lor. .
Grupurile de reflectie din jurul Nordului Global cred ca, deoarece China este prea strans legata de Occident atunci cand vine vorba de afaceri, pentru ei ar fi destul de dificil sa atinga punctul favorabil intre a sprijini in mod proactiv Palestina si a face afaceri ca de obicei.
Totusi, aspiratia Chinei de a deveni o putere mondiala formidabila ar beneficia intotdeauna de orice sansa pe care o va avea de a mustra geopolitic SUA. Avand in vedere ca se presupune ca exista un aer de „antisemitism” in China, un conflict in jurul Israelului ii ofera intotdeauna o marja de manevra in a face acest lucru.
Daca ar fi trecut
Este posibil sa nu se fi schimbat multe, avand in vedere modul in care SUA au scris rezolutia. In primul rand, nu explica in mod direct Israelul pentru uciderea a 32.000 de palestinieni si pentru distrugerea sau bombardarea mii de cladiri, spitale, scoli si nu numai.
Mai degraba, rezolutia leaga actiunea Israelului de Hamas – ceea ce ofera o validare foarte subtila a atacului Israelului.
Al doilea este ca rezolutia s-a concentrat in mare masura pe diplomatia necesara pentru a aduce Hamas si Israel sub aceeasi umbrela. Dar nu ilustreaza neaparat ce s-ar intampla intre timp, sau mai rau daca diplomatia esueaza.
Ar putea aceasta rezolutie sa impulsioneze obtinerea ajutorului umanitar? Ar putea acest lucru sa se asigure ca fortele israeliene nu vor intercepta ajutorul – asa cum au facut-o in mod constant in trecutul recent?
Exista indoieli ca ar putea, datorita amplorii neclaritatii sale. Mai mult decat atat, trimiterea de ajutor nu asigura o solutie durabila pe termen lung. Desi ar fi putut ajuta emisfera vestica sa-si recupereze o parte din imaginea pierduta in fata lumii, o incetare neconditionata a focului este cea care trebuie sa fie intentia finala.
