Luna de luna lista de dorinte de arme a Ucrainei s-a micsorat. La inceputul razboiului au venit Javelins si Stingers pentru a scoate tancuri si avioane. Apoi a venit artileria. Au urmat lansatoarele de rachete HIMARS in vara. In ianuarie au fost tancuri. Si in august, Casa Alba a convenit chiar ca aliatii europeni ar putea trimite avioane F-16.
A mai ramas o singura arma majora: Sistemul de rachete tactice al armatei, cunoscut sub acronimul sau ATACMS (pronuntat attack ’ems). Pe 21 septembrie, acest obstacol a cazut cand Joe Biden, presedintele Americii, i-a spus lui Volodymyr Zelensky, omologul sau ucrainean, in timpul unei intalniri de la Casa Alba, ca „un numar mic” de ATACMS sunt pe drum, potrivit rapoartelor din presa americana: ziua urmatoare. Miscarea, raportata pentru prima data de NBC News, nu a fost anuntata oficial.
ATACMS a dobandit statutul totemic in timpul razboiului. Este o racheta balistica care poate fi trasa de la lansatoarele HIMARS pe care Ucraina opereaza deja. Pana acum, acestia au lansat in mare parte rachete ghidate de GPS cunoscute sub numele de GMLRS, care pot calatori aproximativ 70 km. Atractia initiala a ATACMS a fost ca ar putea merge mult mai departe – raza oficiala de actiune este de 300 km – permitand Ucrainei sa ajunga chiar si la acele facilitati pe care Rusia le-a mutat mai departe in spatele liniilor frontului.
In ultimele luni, gama a devenit o preocupare mai putin presanta. Rusia si-a intarit si a dispersat multe dintre instalatiile sale, ceea ce face mai greu sa le loveasca. Marea Britanie si Franta au oferit Ucrainei, de asemenea, rachete de croaziera cu raza lunga de actiune, Storm Shadow si respectiv SCALP, care au lovit pozitii rusesti, cel mai recent sediul Flotei Ruse de la Marea Neagra in Crimeea pe 22 septembrie.
Dar ATACMS are inca o valoare militara semnificativa. In primul rand, rachetele britanice si franceze sunt putine ca numar, iar Ucraina a consumat multe in timpul verii. Seful fortelor aeriene franceze a recunoscut recent ca tara sa va trebui in curand sa opreasca livrarile pentru a-si proteja propriile stocuri.
Fabian Hoffmann, analist la Universitatea din Oslo, a estimat ca Ucraina, tragand in jur de 75 de rachete pe luna, ar ramane fara ele intre octombrie si ianuarie. „Ucraina isi pastreaza o capacitate de lovitura cu raza lunga pana la inceputul anului viitor”, noteaza domnul Hoffmann. „Dar apoi s-a terminat.” O alta racheta promisa anterior de America, bomba de diametru mic lansata la sol (GLSDB) cu o raza de 150 km, care trebuia sa soseasca in aceasta toamna, pare acum sa fie intarziata cu luni de zile.
Valoarea principala a ATACMS este sa suplimenteze acest grup de rachete cu raza lunga de actiune, permitand Ucrainei sa-si mentina campania de atac mai mult decat ar fi posibil altfel. Acest lucru va fi deosebit de important pentru a mentine Rusia pe picior din spate in timpul iernii, chiar si atunci cand ofensiva terestra a Ucrainei se va fi oprit din cauza conditiilor meteorologice si a lipsei de obuze.
Ceea ce nu este clar este cate ATACMS vor fi trimise: productia este limitata, iar generalii americani se feresc sa renunte la prea multe, unul dintre motivele pentru care dl Biden s-a chinuit atat de mult. Intr-un interviu recent pentru The War Zone, un site web, generalul locotenent Kyrylo Budanov, seful serviciilor secrete militare din Ucraina, a spus ca „daca sunt 100 de rachete, acest lucru nu va schimba situatia”. Ucraina, a insistat el, are nevoie de „cel putin sute”.
Al doilea avantaj este ca ATACMS functioneaza diferit de rachetele anglo-franceze. Storm Shadow si SCALP sunt rachete de croaziera, care folosesc motoare cu reactie care respira aer si zboara pe traiectorii joase si plate, precum avioanele. Ele sunt, de asemenea, proiectate sa patrunda tinte intarite. ATACMS este o racheta balistica care zboara sus in aer inainte de a plonja la viteze supersonice. Atinge o tinta de aproximativ trei ori mai repede decat rachetele de croaziera, ceea ce face utila lovirea tintelor in miscare. Traiectoria si viteza mare reprezinta, de asemenea, un alt tip de provocare pentru apararea antiaeriana rusa.
Un al treilea factor este tipul special de ATACMS pe care America il poate trimite. O versiune are un focos „unitar”, ceea ce inseamna ca poarta o singura incarcatura exploziva – cu aproximativ 50% mai mare decat GMLRS mai mic, cu raza mai scurta. Dar un alt tip – cel care pare mai probabil sa il obtina Ucraina – poarta un focos de grup, care contine un numar mare de bombe mici.
America a tras multe dintre acestea in Irak in 1991 si 2003, desi ulterior a restrictionat utilizarea lor din cauza ingrijorarii cu privire la bombele neexplodate. Avantajul unui focos cluster este ca poate lovi tinte dispersate pe o zona mai larga si poate dobori o singura tinta extinsa, ca o baza aeriana. A face acelasi lucru cu un focos unitar ar consuma mult prea multe rachete rare si scumpe.
Comandantii ucraineni vor sarbatori sosirea unui sistem nou, cu raza lunga de actiune si foarte capabil, care le va permite sa continue sa loveasca tinte rusesti de mare valoare pentru mai mult timp si mai eficient. Cu toate acestea, simbolismul politic al ATACMS se poate dovedi a fi la fel de important. Criticii, din Ucraina si chiar din cadrul guvernului american, au vazut reticenta domnului Biden de a trimite rachete ca un semn de timiditate. Inversarea sa asupra acestei chestiuni este un semn de incredere: un motiv pentru ezitarea sa anterioara a fost ingrijorarea ca rachetele ar putea, teoretic, sa loveasca mai adanc in Rusia si sa fie vazute ca o escaladare grava.
Decizia domnului Biden ar putea avea, de asemenea, efecte secundare fericite. Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, a fost sub presiune sa urmeze Marea Britanie si Franta in trimiterea de rachete de croaziera Taurus cu raza lunga de actiune. Acestea au sigurante deosebit de avansate, care numara cate straturi au patruns si, astfel, pot provoca mai multe daune tintelor complexe, cum ar fi podurile. Domnul Scholz a refuzat pana acum. Acum ca dl Biden a incalcat ultimul tabu serios privind livrarile de arme, speranta lui Zelensky este ca rachetele suedeze-germane ar putea sa nu ramana cu mult in urma.
