Traim intr-o perioada care genereaza mai multe intrebari decat raspunsuri. Stiinta isi pune aceeasi intrebare de mai bine de o suta de ani: Ce este mintea? Cum functioneaza legatura ta cu corpul? De unde vine constiinta? Si chiar si astazi sunt mai multe domenii de descoperit si studiat decat teritoriul cucerit.
Cu fiecare pas si cu fiecare mica descoperire, apar noi orizonturi nebanuite care extind si mai mult terenul de explorat. Totul pare sa indice ca urmele evolutiei sunt in noi si sunt exprimate in minte, creier si corp ca unitati vibrationale ale constiintei.
Creierul directioneaza sensibilitatea si perceptia corporala. De asemenea, gestioneaza emotiile, gandurile si experientele. Cu toate acestea, acesta este varful momentan al unei cai de evolutie care incepe cu mult inapoi.
Va invit la urmatorul exercitiu: jucati un moment pentru a deschide mana si acordati atentie palmei . Fa-o acum, te rog. Bucurati-va de acel moment cu curiozitate si deschidere, pentru cateva secunde. Si raspunde la intrebarea: Ce simt?
Posibilele raspunsuri ar putea fi ceva de genul „caldura”, „o furnicatura”, „o vibratie”, „bataia inimii in palma”… si altele de genul. Acest exercitiu iti permite sa intelegi, rapid si usor, modul in care faptul de a focaliza si directiona atentia catre o parte a corpului constituie un tip de experienta.
Cititorul se poate juca acum sa-si aduca atentia asupra talpilor picioarelor , a fetei, a pieptului… si va primi senzatii si perceptii ale partii alese. Aprofundand mai in detaliu, am vedea cum caldura corespunde unei mici vasodilatatii, activarii sistemului nervos vegetativ si cresterii sensibilitatii.
Pana vor merge mai multe celule ale sistemului imunitar si citokinele lor, mai multi hormoni si molecule. Si toate acestea pur si simplu concentrand atentia asupra lumii interioare . Ceea ce am facut este sa folosim in mod constient si voluntar o parte a creierului nostru care ne permite sa ascutim perceptia in palma mainii noastre.
De asemenea, putem rafina auzul , mirosul, atingerea intr-o mangaiere sau aprofundam sensul cuvintelor spuse sau scrise cu intentie. In aceste situatii punem, prin minte si creier, atentie, intentie, sensibilitate si emotie pe o anumita parte a corpului. Ori asta constient sau inconstient.
Regnul mineral
Natura se manifesta prin inducerea unor schimbari in interiorul ei. De-a lungul procesului evolutiv, diferitele regate ale naturii si-au dat mana intr-o secventa progresiva de rafinament si dezvoltare. Si in evolutia sa, chiar si astazi organismul nostru continua sa rezoneze cu regnul mineral, vegetal si animal. Regnul mineral incorporat in organismul uman este gestionat de glandele suprarenale care metabolizeaza apa si mineralele.
Pamantul diluat in acea supa originala care locuieste in tesuturi sub forma unei matrice extracelulare recreeaza conditiile apei de mare in materia vie. Suntem in esenta apa , impreuna cu mineralele dizolvate care ne alcatuiesc si permit functionarea tesuturilor, prind viata in ele.
Sodiul, potasiul si clorul formeaza saruri in fluidele corpului. Calciul si fosforul formeaza oasele si sustin structura corpului. Diverse minerale se gasesc in acizi si baze, in acidul clorhidric din stomac , in hemoglobina, in hormonii tiroidieni sau in oase si dinti.
Acesti reprezentanti ai regnului mineral care ne locuiesc prind viata prin generarea de curenti ionici si sarcini electromagnetice care se traduc intr-un prim val de inteligenta. Un creier mineral primordial, punctul de plecare a miliarde de ani de evolutie. Pietrele si mineralele nu scapa de legile imuabile ale vietii: dezvoltare si invatare, schimbare permanenta si progresie catre obiective noi si mai inalte de atins.
Regatul vegetal este un minune al creativitatii. Reproducerea si energia vegetativa vor fi incorporate in fata reproductiva a animalelor. In corpul uman gasim regiunea sacra a sacrului si caverna uterina a vietii, unde apare miracolul fiului, misterul unei prime fuziuni din care rasare sange si carne.
Materia fecundata prin dansul nuptial si ritualul iubirii . Un regn vegetal care, plin de sensibilitate si inteligenta, nu are inca nevoie de o structura organica superioara pentru a se arata in toata splendoarea sa. Regnul animal si nevoia de a anticipa miscarea va fi cea care va da nastere unui prim creier infradiafragmatic , latent in plexul solar, locul de fuziune al primelor trei regate ale naturii.
Cand floarea creste aripi si in inspiratia ei se ridica spre cer si se transforma intr-un fluture. Cand radacina isi elibereaza dorintele si se elibereaza de pamant, apare miracolul miscarii. Apar turmele si turmele galopeaza pe lunca.
Instinctul de supravietuire, o semanare a germenului libertatii si, odata cu el, emotiile, iubirea si frica si prima cheie pentru cucerirea pacii. Si odata cu creierul se naste gandul ca interiorizare a miscarii. Si de acolo actiunea, exteriorizarea si intruparea spiritului, nu mai este in materie, ci in emotie . Se configureaza reteaua de reflexe elementare si raspunsul vegetativ, emotional si, in final, cognitiv autonom in cautarea compasiunii si spiritualitatii.
Noul creier
Intelegem acum ca sistemul digestiv reprezinta un nou centru de procesare si decizie, conectat in mod privilegiat cu sistemul nervos . Tubul digestiv are propria sa inervatie, un plex bogat care regleaza miscarile gastrointestinale si secretia de hormoni si enzime.
Creierul propriu-zis tubului digestiv are o suta de milioane de neuroni, mai multi decat maduva spinarii. Este capabil sa primeasca si sa trimita impulsuri in mod autonom, sa memoreze si sa-si aminteasca experientele traite , si este un specialist in a raspunde emotiilor pe care le primeste din exterior, vibrand imediat cu coardele sistemului nervos central.
Notele sale principale sunt schimbarile de ritm, peristaltismul accentuat ca raspuns la examen sau la intalnirea amoroasa sau paralizia ei care insoteste depresia. Sau dezorganizarea ei in momentul haotic care se manifesta prin disbioza , colon iritabil , intoleranta alimentara sau boala autoimuna.
Situatia de stres are un impact asupra creierului superior si prin structurile neuronale si moleculele informationale ajunge in plexul solar si in sistemul digestiv.
Si pe aceasta cale evolutiva apare in sfarsit un regizor: inima, care prin cei 50.000 de neuroni ai sai, independenti de creier, dirijeaza intreaga orchestra si functia ei. Oscilator electromagnetic puternic, de mii de ori mai mare decat urmatorul, creierul.
Motor principal al corpului, fizic si energetic, al carui ritm este atat modulat, cat si transmis prin sistemul nervos vegetativ, simpatic si parasimpatic , frana si accelerator care stabileste ritmul cantecului.
Imbratisarea armonica dintre inima si creier este generatorul starii de bine , al echilibrului emotional si al claritatii mentale care, nascandu-se in creierul cardiac, supune usor creierul principal. Si o inima care bate in fiecare tesut, o memorie celulara care include holografic experienta scrisa si intelepciunea acumulata in fiecare colt al fiintei noastre.
Regatul uman
Pe masura ce sunt adaugate functii noi, ne apropiem de taramul uman . Forta iubirii situata de cealalta parte a diafragmei, deasupra inimii. Imparatul care seamana samanta fiintei noastre, marele soare interior. Iar cunoasterea apare ca o forta de avansare a curentului adaptativ al omului.
Regnurile minerale, vegetale si animale ofera bazele emotiei, cunoasterii, spiritualitatii si iubirii , o conjunctie solemna care permite experienta integrarii. Aliniind si dand sens capacitatilor umane, intrezarind calea parcursa de constiinta sub un suport cu aspect de vertebrate, mamifere inferioare si superioare si, in final, a omului.
Asteptand o noua umanitate , aratand deja catre noi teritorii de cucerit, varful de lance al acelei noi fiinte postumane care se lupta in noi sa cloceasca.
