In cateva momente de la taierea unui tort de nunta, unul dintre parintii cuplului fericit da inevitabil un indiciu despre extinderea arborelui genealogic. Pana la incheierea lunii de miere, lobby-ul pentru sprogs este in plina desfasurare.
Numai cand cererea este indeplinita, tinerii parinti isi dau seama ca productia unui singur descendent nu face decat sa alimenteze cerintele pentru mai multi. Daca o astfel de sacaiala nesfarsita a socrilor pare epuizanta, imaginati-va o astfel de framantare facuta de liderii nationali, cu Viktor Orban din Ungaria si din Italia Giorgia Meloni in rolul de a-i mustra pe aspirantii bunici.
La fel ca mare parte din lumea bogata, Europa se afla in mijlocul unei ierni demografice. Nicio tara din UE nu produce suficienti copii pentru a-si sustine populatia. Acest lucru ii ingrijoreaza vag pe liberali, care se intreaba cu privire la sustenabilitatea statului bunastarii pe masura ce pensionarii incep sa depaseasca numarul muncitorilor. Dar lideri conservatori precum domnul Orban si doamna Meloni descriu lupta pentru copii ca fiind existentiala. Pentru ei, familiile marcheaza piatra de baza a unui stat ordonat – atata timp cat sunt drepte si de origine etnica locala, adica. Retinerea asupra procrearii submineaza natiunea, nu mai putin. Si mai rau sunt cei care cred ca migratia ar putea oferi o remediere rapida a mlastinii demografice in care se afla Europa. Cine isi doreste migranti cand poti avea copii de acasa? Asa ca faceti copii, oameni buni.
Domnul Orban si doamna Meloni s-au descurcat cel mai mult la un „Summit Demografic” organizat de autoritatile maghiare intre 14 si 16 septembrie. Desfasurat la fiecare doi ani din 2015 la Budapesta, forumul ofera un spatiu sigur pentru conservatorii obositi de abordari liberale, de la acesti migranti la drepturile LGBT. Domnul Orban a tinut tribunal in fata delegatilor din zeci de tari, multi dintre ei din Europa Centrala si din Balcani. Dupa ce s-a laudat cu cei cinci copii ai sai, el a explicat ca „nu exista libertate fara autoritate”, o pastisa orwelliana. Crearea de copii ne permite sa „devenim ceea ce Dumnezeu vrea sa fim”, in special femei. Dna Meloni, mama unui copil si invitata speciala din acest an, a invinuit ostilitatea fata de familii pentru deraiarea ratei natalitatii; ea are acum un ministru al carui titlu de post include cresterea acelei statistici unice. „Vrem ca Italia sa revina la un viitor”, a spus ea. Interludiile culturale au animat summit-ul: dansatorii in tinute traditionale s-au zbatut in jurul unui cuplu sanatos, la doar una sau doua tuici de prune distanta de a descoperi pentru ei insisi secretele procrearii.
Demografia este problema perfecta pentru domnul Orban in special pentru a-si slefui reputatia dincolo de Ungaria. In Europa, el este o bete noire, datorita atitudinii sale pro-Rusia si a luptelor perene cu UE din cauza obstacolelor sale din sistemul judiciar. Dar pentru cei care cred ca Europa se confrunta cu un abis demografic, nimic din toate acestea nu conteaza. Intrebarile plictisitoare cu privire la aranjamentele judiciare, sau chiar problemele pe care tipul Bruxelles-ului le bat, cum ar fi schimbarile climatice, sunt mici prajiti in comparatie cu seceta bebelusului. Mai bine, „elita progresista” poate fi interpretata drept rai, instigatorii unui cult demografic fara sa vrea. Oferind indivizilor prea multa licenta pentru a se concentra asupra propriilor dorinte, liberalii au pierdut complotul. Femeile au devenit predispuse sa considere copiii ca pe un sacrificiu fara rost. Acum trebuie sa se intoarca sa-si recunoasca datoria fata de societate. Un vorbitor a vorbit despre feminismul care trebuie inlocuit cu „familism”.
Ungaria crede ca arata calea. Cand dl Orban a recastigat puterea in 2010, rata sa de fertilitate era de doar 1,26 copii per femeie, cea mai scazuta din UE. Acum se afla la mijlocul pachetului european, la 1,52 — inca cu mult sub numarul de inlocuire de 2,1, dar o imbunatatire marcata. Conservatorii crediteaza politici favorabile familiei. Femeile cu patru copii sau mai multi sunt scutite de impozit pe venit pe viata, masura care ar putea fi extinsa si la cele cu doar trei copii. Parintii pot solicita imprumuturi care sunt anulate pe masura ce au copii. Clinicile de fertilitate au fost nationalizate. Daca acele masuri costisitoare se afla la radacina mini-boom-ului baby este o chestiune de dezbatere: stimulentele probabil conduc la nasterea copiilor, dar au un impact redus pe termen lung. Alte tari din Europa, de la Suedia la Slovenia, au inregistrat cresteri similare in trecut, in special dupa scaderea copiilor. Nimeni nu stie prea bine de ce. Cand vine vorba de intelegerea tendintelor pe termen lung, demografii ii fac pe economisti sa arate ca niste oracole.
Loveste-ma draga inca o data
Natalistii pun o alta acuzatie asupra liberalilor: ca ceea ce isi doresc cu adevarat este sa inlocuiasca maghiarii sau italienii disparuti cu imigranti. Pentru conservatori, a aduce straini adulti in loc sa creasca rata natalitatii este la fel de derutant ca un cuplu proaspat casatorit care evita sa aiba un copil in favoarea adoptarii unui tip senegalez de 25 de ani. In aceeasi saptamana in care excursia ei la Budapesta, doamna Meloni a vizitat Lampedusa, o insula mediteraneana apartinand Italiei, unde aproximativ 7.000 de oameni aterizasera din nordul Africii in doar doua zile. Populistii picteaza lupta pentru bebelusi si pe cea impotriva migratiei ca pe doua fete ale aceleiasi monede: faceti copii sau altfel nu vom avea de ales decat sa primim aceste hoarde africane. Aceasta este, pentru a spune politicos, absolut biscuiti. Cei care isi risca viata in barci mici nu au consultat recent tabelele de fertilitate maghiare.
Ca tip de mass-media mainstream, Carol cel Mare este imediat suspect in ochii multimii din Budapesta (desi poate ca palmaresul sau ca tata a trei copii ii va da un anumit grad de credibilitate). Dar, din cate poate spune, complotul elitei progresiste este chiar mai stricata decat suspecteaza axa maghiara-italiana. Liberalii nu vad, de fapt, imigratia ca un inlocuitor direct al nasterii copiilor. Abordarea lor este, daca este ceva, mai rea: este sa nu faci nimic. Oamenii ar trebui sa faca copii dupa propriile preferinte, nu dupa cele ale statului; ocazional, sistemele fiscale sau de ingrijire a copiilor pot ajuta cu masuri care faciliteaza munca parintilor. Separat, unii oameni se vor muta prin tari si culturi, nu pentru a „inlocui” nimic sau pe oricine, ci in incercarea de a imbunatati starea familiei lor. In mod destul de plauzibil, toate acestea vor ridica unele probleme pe linie; dar sunt mult mai bune decat solutiile oferite de domnul Orban si prietenii sai.
